Ostafi Photography - Fotografi de nunta profesionisti

Burta, Mădă și Andy

Andy Ostafi — Sun, 18 Jul 2010 21:47:25 +0000

Era cât pe ce ca aceste fotografii să nu existe. De ce? Pentru că fiecare dintre noi are tendința de a se lăsa pe planuri mai îndepărtate, mai ales când e vorba de combinația dintre propria persoană și activitatea pe care o desfășoară. Știu că am fi regretat profund dacă nu am fi avut măcar o poză cu noi în această ipostază… mai mare rușinea.

Ședință e mult spus. A fost vorba de câteva zeci de minute, maxim o oră, pentru că ne-a venit ideea destul de târziu, era deja seară – după ora 8. Soarele mai mult ascuns în nori. Țânțari cât cuprinde. O atmosferă nu tocmai plăcută. Dar nimic din toate astea nu mai contează, când te gandești că rămâi cu o amintire. Te mai gândești și că îi ai lângă tine pe cea mai bună blendistă și gonitoare de țânțari , anume cea mai iubită mamă și pe soțul minune Andy, care a reușit să fie asistent, fotograf și model în același timp. Și se mai zice despre bărbați că nu pot face mai multe lucruri deodată.

Aveți mai jos câteva fotografii rotunde , exprimare plastică , și câteva care ne pot duce cu gândul la Stan și Bran. Dar să nu uităm că acest gen de fotografii sunt pline de emoție, da? Glume de femeie cu zeci de kilograme în plus.

Domnul Darius e un copil cu personalitate, după cum îmi spune o foarte bună prietenă. Ne-a amenințat că iese înainte de termen, iar până la urmă și-a dat seama că stă bine unde stă și nu e prea curios să ne cunoască. Dar, ca orice copil, nu face numai ce vrea el, așa că în zilele care urmează ne vom întâlni. O să ne vedem în curând!

Mihaela și Ștefan

Andy Ostafi — Tue, 13 Jul 2010 23:57:56 +0000

Pentru cunoscători Unikt. O pereche tânără, plină de viață și extrem de haioasă. Dar nu ei sunt în prim-plan, esențială este prezența burticii. O burtică mai mare cu două săptămâni decât a noastră și care adăpostește o minune de fetiță, Carina.

Povestea ședinței este una normală: râdem, glumim, ne simțim bine, facem fețe amuzante. Nimic ieșit din comun. Ce a urmat însă după ședință este special. Domnișoara model Carina, fără a-și anunța părinții, și-a propus să iasă din locul strâmt și întunecat în care se afla imediat după ce va fi fotografiată. A stat și s-a gandit: “Am crescut destul, mi s-a acrit de mâncat prin cordon, am făcut și poze… De ce nu aș ieși eu de aici?”. Și iată că la o zi după ședință, micuța și-a întâlnit față în față părinții. Noi nu putem decât să ne imaginăm cum a decurs această primă întâlnire, cu siguranță plină de emoții de tot felul.

O familie frumoasă și completă! Este, după părerea mea, lucrul cel mai frumos din lume. Este momentul în care te simți întreg, iubești și primești iubire! O rugăminte către voi toți: nu lăsați să treacă prea mult timp între minunata zi a nunții, care vă apropie ca și cuplu, două jumătăți care devin un întreg și minunea care se va întâmpla în ziua când vă veți ține copilul în brațe! Ce poate fi mai frumos decât un copil născut din iubire? Poate doar mai mulți copii. Să vă vând un pont: nu o să vă simțiți niciodată suficient de maturi și pregătiți pentru venirea unui suflet pe lume. Așa că nu mai așteptați, că așteptați degeaba.

Există o vorbă, cum că toate miresele sunt frumoase. Adevărat. Dar femeile însărcinate le depășesc! Nu știu dacă e dreaptă comparația, pentru că e vorba de două tipuri distincte de frumusețe.

Felicia și Gabriel

Andy Ostafi — Sat, 10 Jul 2010 00:45:38 +0000

Am tot zis că noi avem parte de cele mai superlative cupluri și o să mă repet ori de câte ori va fi cazul. Pe Felicia și Gabriel i-am cunoscut anul trecut, ne-am întâlnit rapid în drumul lor dintre aeroport și casă. E suficient pentru a crea o legătură? Până să o cunosc pe Felicia aș fi zis că nu, dar ea m-a facut să-mi schimb total părerea. Din cauza lui Darius, nu am putut fi prezentă la nunta lor. E un sentiment urât să vrei să faci ceva, să fii într-un anumit loc și să nu poți. Dar nu asta e ideea. Ideea e că ei îl așteptau pe Andy cu un cadou pentru maimuțelul care va să vie. Acest gest m-a marcat, pentru că e un gest care te lasă fără cuvinte. Sunt niște oameni deosebiți, modești și de o finețe din ce în ce mai rară în zilele noastre.

Țin atât de mult la intimitatea lor, încât și postarea acestor fotografii pe blog e un pas mare. Sunt convinsă că voi toți, ai noștri privitori, îi veți primi cu inima deschisă și vă veți da seama din ceea ce v-am spus, iar mai apoi privindu-i, de frumusețea care se revarsă pe chipurile lor.

Și mai am ceva de povestit. Dacă tot m-apuc de povestit, măcar să spun până la capăt. Am primit și pachețel cu tort și alte bunătăți. Deși acest gest ar trebui apreciat de orice om normal, nu știu dacă vă puteți imagina cum îl apreciază o gravidă. Înzecit!!! Încă mai poftesc și scot un oftat când îmi aduc aminte de mărturiile delicioase pe care le-au avut. Gata, să o las mai moale cu mâncarea, că am cam deviat de la subiect.

Concluzia e una simplă. O nuntă frumoasă, pentru că a avut toate elementele necesare: doi miri îndrăgostiți, aranjamente gândite în detaliu și pline de bun gust și multă voie bună. Știu ca există o grămadă de elemente care întregesc o nuntă, dar am preferat să fac un rezumat, pentru că, după părerea mea, acestea sunt cele mai importante.

Mulțumim!

Alexandra și Vlad

Andy Ostafi — Thu, 17 Jun 2010 10:21:50 +0000

O zi frumoasă de mai, destinată acestei ședințe. Un pic nepotrivită ora, a fost în jurul prânzului. Nepotrivită doar din pricina luminii, e mai greu să încerci sa fotografiezi cu soarele fix deasupra ta (cel puțin din punctul meu de vedere). Deși nu am avut o lumină super delicioasă, a fost acceptabilă. Și deși lumina e foarte importantă în fotografie, nu e nici pe departe tot ce contează. Ba mai mult, poate să fie chiar eclipsată de modele.

Că tot vorbim de modele, trebuie să precizez că Alexandra cochetează cu fotografia, poate și de aceea a știut să pozeze. E tare bine să ai modele bine documentate. Ușurează mult munca fotografului! Și atâta vreme cât suntem pe aceeași lungime de undă, nici nu-mi pare muncă ceea ce fac!

Despre locație nu vă zic nimic, sa văd dacă-și dă cineva seama. A fost ideea lor și deși sunt reticent în ceea ce privește parcurile (deja v-am zis prea mult), cred că a fost o idee bună. Dacă e parcul destul de generos, poți să faci fotografii ne-kitch-oase (dacă nu există cuvinte, stați fără grijă, că le inventăm ), care te duc cu gândul în sălbăticie.

Oliviana și Bogdan – III – Vâlcea

Andy Ostafi — Sun, 13 Jun 2010 21:54:07 +0000

Și iată-ne intrând în atmosfera nunții de la Vâlcea. Nu cred ca au fost diferențe mari între cele două nunți, pentru că voia bună, fericirea, distracția, punctele esențiale ale unei nunți reușite, toate au plutit atât în atmosfera bucureșteană, cât și în cea vâlceană.

O singură obiecție am putea avea, una legată de vreme. Din păcate (din punctul de vedere al realizării fotografiilor, pentru că sigur mirilor nu le va aduce altceva decât belșug în toate ), a fost o zi ploioasă și lipsită de lumină delicioasă. Spun din păcate, pentru ca Vâlcea e poate cel mai frumos județ al României (și spun “poate” deși sunt convinsă că așa este ). Locații pentru fotografii erau cu nemiluita, dar așa a fost să fie. Ideea e să fii pregătit indiferent de situație și s-o scoți la capăt.

Așadar, după lungi așteptări (ne cerem scuze pe această cale tuturor celor care ați așteptat fotografiile și tuturor celor care încă mai așteptați; o să vă dăm cauza așteptării, după ce-o să iasă, să-i trageți o muștruluială pe măsură ), putem să-i mai privim încă o dată pe acești miri minunați!