Nu știu cum reacționează alți oameni atunci când e vorba de copii, dar pot să vă povestesc despre experiența personală. Prima noastră burtică s-a concretizat în apariția pe lume a unui băiețel perfect, Darius. Sarcina a fost una așteptată, dificilă, dar important a fost rezultatul și anume apariția unui suflet inocent printre noi. Primele săptămâni, poate chiar luni, au fost grele pentru toată lumea, pentru că nu-i chiar cel mai ușor lucru din lume să fii părinte. Însă odată cu trecerea timpului, a devenit cel mai frumos lucru posibil pe care ni-l puteam imagina, acesta de a fi părinte. Și cu cât trec mai multe luni, care se transformă apoi în ani, vezi cum se dezvoltă ghindocul și cum devine omuleț. Satisfacția pe care ți-o poate oferi un copil e nemărginită și nu poate fi descrisă în cuvinte. De dragoste nu vă mai povestesc.

În urmă cu aproape 8 luni ne-a surprins vestea că aș fi însărcinată din nou. Da, ne-a surprins destul de puternic. Nu ne propusesem asta, nu credeam că suntem pregătiți pentru al doilea copil, deși ni l-am fi dorit undeva în viitor. Dar lucrurile cele mai bune din viață așa apar, pe neașteptate. Și uite-ne acum, cu a doua burtică, pe care o prezentăm și aici, pe blog.

Suntem fericiți că suntem sănătoși. Suntem fericiți că avem alături de noi oameni minunați, atât în familie cât și în prieteni. Suntem fericiți că nu trebuie să mergem la serviciu și facem doar ceea ce ne place. Suntem cei mai fericiți că în curând va intra în viața noastră o melcușoară.

Cititorii mai vechi știu că eu încurajez pe toată lumea să facă măcar un copil. Mi se pare că e cel mai de preț scop al nostru în viață. Indiferent cât te afirmi profesional, nu e nimic în comparație cu afirmarea personală și implicit împlinirea sufletească. Așa că, aștept vești!

Notă pentru cei interesați: această fotografie este 100% reală. Nu este vorba de suprapunere de imagini, ci doar de mai multă muncă “pe teren”. A fost o fotografie realizată cu efort, atât din partea fotografului, cât și a modelului, de aici și specificația că este o fotografie adevărată. Pe aceeași idee, ținem să precizăm că toate fotografiile noastre sunt reale, cu flare-urile care apar, fără efecte adăugate la procesare.

Este primul botez care face cunoștință cu al nostru blog. De ce? Deși sună aiurea, adevărul e că din lipsă de timp. Încercăm pe cât posibil să vă arătăm mare parte din ceea ce facem, din motive legate de transparență. Așadar, facem și fotografie de botez, urmează să postăm mai multe evenimente de acest tip pe blog.

Acum să vorbim puțin de protagoniștii acestor fotografii. Voi începe cu principalul omuleț, care reușește să-ți capteze atenția imediat de cum îl vezi. Mulți spun că toți copiii sunt frumoși. Or avea dreptate, pentru că toți copiii sunt puri și probabil din puritatea lor se naște și frumusețea. Însă, nu toți copiii au un acel ceva, care să te atragă înspre ei și să te facă să vrei să le smotocești fălcuțele. Răzvan te atrage din plin!

Iar părinții lui Răzvan… și ei te cam atrag din plin! Pentru că-s niște oameni haioși și care știu să te facă să te simți bine în preajma lor. Au reușit să-i organizeze micului prinț un botez pe cinste, cu detalii care de care mai de apreciat.

Noi, deși nu era în plan , urmează să ne extindem familia. Voi – foarte curajoși mi-aș permite să zic, vă doreați asta de acum câteva luni, așa că așteptăm veștile bune cât de curând.

Încă o ședință realizată în cea mai frumoasă locație găsită de noi până acum. Vreme bună, o lumină caldă pe care am îndrăgit-o de îndată, doi oameni care se văd și un al treilea în burtică. Un omuleț care doar ce și-a făcut apariția pe lume și căruia îi prevedem un viitor luminos, că doar suntem născute în aceeași zi.

Această postare trebuia să fie făcută de ieri, în ideea că va apuca și proaspăta mămică să vadă pozele cu burtica mai înainte ca aceasta să dispară. Din păcate, nu s-a întâmplat așa, ne cerem scuze. Dar sperăm ca aceste fotografii să contribuie la a ridica și mai sus emoțiile zilei de azi.

Felicitări dragilor! Și multă putere de acum înainte, pentru că abia de acum începe adevărata distracție.

Da, a trecut un an de când în viața noastră a apărut bebelușul perfect, mica noastră minune pe care o numim cel mai pe scurt Dari. A fost un an incredibil de frumos, de greu, de interesant, de ținut minte zi cu zi pentru tot restul vieții. Nu știu dacă a fi părinte este ceva special în general, probabil depinde de la caz la caz. Pentru noi însă, să fim părinți înseamnă totul.

În urmă cu un an stăteam ca pe ace în așteptarea domnului care urma să apară în viața noastră. Cu o zi înainte de naștere, am făcut câteva poze cu ceea ce în mod obișnuit numim burtică, în cazul meu însă îi voi spune burtoaie. Cu exact un an după, ne-am reîntors în același loc, în încercarea de a reproduce ceea ce se petrecuse cu un an în urmă. Comparativ cu anul trecut, de data aceasta ședința a fost extraordinar de scurtă, pentru că bebelușului nostru i s-a făcut somn. Și întotdeauna părintele se supune copilului.

De obicei fiecare părinte își vede copilul ca fiind cel mai cel. Nici noi nu facem excepție de la regulă. Dar ceea ce ne place în mod deosebit este că așa îl văd și cei din jurul nostru și mai mult decât atât, le-am deschis apetitul pentru bebei. Da dragilor, puneți-vă pe treabă, pentru că este cea mai mare realizare din viața noastră atât de trecătoare. Destul cu vorbăraia, să trecem la poze.

Pe Daciana și Bogdan îi cunoașteți de anul trecut, din fotografiile de nuntă pe care le-am postat pe blog. După nuntă, era în plan o ședință foto la mare, ceva stil trash the dress, care însă nu a mai avut loc. Nu pentru că n-au mai vrut cei doi, ci pentru că au vrut să protejeze minunea ce începuse să crească în burtică. Ni se pare cea mai bună veste pe care o putem primi de la orice cuplu, aceea că vor fi părinți.

O ședință programată și reprogramată de atâtea ori, că mai aveam un pic și ajungeam să facem fotografii direct în maternitate. Spre norocul tuturor nu s-a întâmplat asta și iată-ne că am materializat ședința într-o frumoasă zi de primăvară, însoțiți de un frumos cuplu, într-un frumos colțișor de verdeață.

Trebuie să recunosc că am savurat la maxim timpul petrecut împreună și mi-am dat seama cât de dor mi-a fost de ei, în mod special de Bogdan și glumele lui. O ședință extraordinar de destinsă și relaxantă pentru mine. Sper că e valabilă și reciproca.