Nu știu cum reacționează alți oameni atunci când e vorba de copii, dar pot să vă povestesc despre experiența personală. Prima noastră burtică s-a concretizat în apariția pe lume a unui băiețel perfect, Darius. Sarcina a fost una așteptată, dificilă, dar important a fost rezultatul și anume apariția unui suflet inocent printre noi. Primele săptămâni, poate chiar luni, au fost grele pentru toată lumea, pentru că nu-i chiar cel mai ușor lucru din lume să fii părinte. Însă odată cu trecerea timpului, a devenit cel mai frumos lucru posibil pe care ni-l puteam imagina, acesta de a fi părinte. Și cu cât trec mai multe luni, care se transformă apoi în ani, vezi cum se dezvoltă ghindocul și cum devine omuleț. Satisfacția pe care ți-o poate oferi un copil e nemărginită și nu poate fi descrisă în cuvinte. De dragoste nu vă mai povestesc.

În urmă cu aproape 8 luni ne-a surprins vestea că aș fi însărcinată din nou. Da, ne-a surprins destul de puternic. Nu ne propusesem asta, nu credeam că suntem pregătiți pentru al doilea copil, deși ni l-am fi dorit undeva în viitor. Dar lucrurile cele mai bune din viață așa apar, pe neașteptate. Și uite-ne acum, cu a doua burtică, pe care o prezentăm și aici, pe blog.

Suntem fericiți că suntem sănătoși. Suntem fericiți că avem alături de noi oameni minunați, atât în familie cât și în prieteni. Suntem fericiți că nu trebuie să mergem la serviciu și facem doar ceea ce ne place. Suntem cei mai fericiți că în curând va intra în viața noastră o melcușoară.

Cititorii mai vechi știu că eu încurajez pe toată lumea să facă măcar un copil. Mi se pare că e cel mai de preț scop al nostru în viață. Indiferent cât te afirmi profesional, nu e nimic în comparație cu afirmarea personală și implicit împlinirea sufletească. Așa că, aștept vești!

Notă pentru cei interesați: această fotografie este 100% reală. Nu este vorba de suprapunere de imagini, ci doar de mai multă muncă “pe teren”. A fost o fotografie realizată cu efort, atât din partea fotografului, cât și a modelului, de aici și specificația că este o fotografie adevărată. Pe aceeași idee, ținem să precizăm că toate fotografiile noastre sunt reale, cu flare-urile care apar, fără efecte adăugate la procesare.

Este primul botez care face cunoștință cu al nostru blog. De ce? Deși sună aiurea, adevărul e că din lipsă de timp. Încercăm pe cât posibil să vă arătăm mare parte din ceea ce facem, din motive legate de transparență. Așadar, facem și fotografie de botez, urmează să postăm mai multe evenimente de acest tip pe blog.

Acum să vorbim puțin de protagoniștii acestor fotografii. Voi începe cu principalul omuleț, care reușește să-ți capteze atenția imediat de cum îl vezi. Mulți spun că toți copiii sunt frumoși. Or avea dreptate, pentru că toți copiii sunt puri și probabil din puritatea lor se naște și frumusețea. Însă, nu toți copiii au un acel ceva, care să te atragă înspre ei și să te facă să vrei să le smotocești fălcuțele. Răzvan te atrage din plin!

Iar părinții lui Răzvan… și ei te cam atrag din plin! Pentru că-s niște oameni haioși și care știu să te facă să te simți bine în preajma lor. Au reușit să-i organizeze micului prinț un botez pe cinste, cu detalii care de care mai de apreciat.

Noi, deși nu era în plan , urmează să ne extindem familia. Voi – foarte curajoși mi-aș permite să zic, vă doreați asta de acum câteva luni, așa că așteptăm veștile bune cât de curând.

Da, a trecut un an de când în viața noastră a apărut bebelușul perfect, mica noastră minune pe care o numim cel mai pe scurt Dari. A fost un an incredibil de frumos, de greu, de interesant, de ținut minte zi cu zi pentru tot restul vieții. Nu știu dacă a fi părinte este ceva special în general, probabil depinde de la caz la caz. Pentru noi însă, să fim părinți înseamnă totul.

În urmă cu un an stăteam ca pe ace în așteptarea domnului care urma să apară în viața noastră. Cu o zi înainte de naștere, am făcut câteva poze cu ceea ce în mod obișnuit numim burtică, în cazul meu însă îi voi spune burtoaie. Cu exact un an după, ne-am reîntors în același loc, în încercarea de a reproduce ceea ce se petrecuse cu un an în urmă. Comparativ cu anul trecut, de data aceasta ședința a fost extraordinar de scurtă, pentru că bebelușului nostru i s-a făcut somn. Și întotdeauna părintele se supune copilului.

De obicei fiecare părinte își vede copilul ca fiind cel mai cel. Nici noi nu facem excepție de la regulă. Dar ceea ce ne place în mod deosebit este că așa îl văd și cei din jurul nostru și mai mult decât atât, le-am deschis apetitul pentru bebei. Da dragilor, puneți-vă pe treabă, pentru că este cea mai mare realizare din viața noastră atât de trecătoare. Destul cu vorbăraia, să trecem la poze.

Deși am mai vorbit în două postări anterioare despre părinții acestei minuni, vrem să mai spunem câte ceva. Poate că nu e tocmai corect, dar vrem să vorbim mai mult despre Daciana decât despre Bogdan. Dacă situația ar fi fost inversă, cu siguranță ne-am fi ales cu niște reproșuri amuzante. Dar Bogdan nu este gelos și ne va permite de data aceasta să spunem despre Daci că este una dintre acele persoane cu care ai vrea să semeni “când vei fi mare”. Nu ne mai lungim, că este postarea Evei și încă n-am spus nimic despre ea. Suntem cu sufletul alături de voi!

Eva, Eva, Eva. Da, un nume superb! Atât de simplu, dar atât de plin de semnificații, atât de pătrunzător. Un bebeluș frumos, cuminte și căruia îi întrevedem o carieră în domeniu modelingului. Deși suntem convinși că mami și tati au alte vise pentru fata lor. Măcar ca hobby, că-i foarte destinsă în fața aparatului.

Pe final, să amintim de locația superbă unde a avut loc ședința. Simți cum ți se încarcă bateriile când respiri aer curat și ochii ți se scaldă în peisaje care mai de care. Dari e primul care a simțit și a apreciat la maxim escapada.

Multă sănătate! Îmbrățișări!

Spre rușinea noastră, nu am avut timp să ne fotografiem așa cum ar fi trebuit băiatul. O proaspătă mămică abia dacă are ceva timp să doarmă, iar un proaspăt tătic pe lângă viața de acasă, trebuie să se ocupe și de partea profesională. Fotografiile pe care le veți vedea au fost realizate în urmă cu mai bine de trei săptămâni. Datorită multiplelor solcitări de a posta câteva fotografii cu Darius, iată că ne conformăm, deși ne-am fi dorit să fi venit cu ceva mai mult de arătat și bineînțeles cu ceva mai bun. Ne cerem scuze, dar promitem că ne vom revanșa la un moment dat.

Oare putem să ne imaginăm o ființă ai cărei ochi nu au văzut niciodată lumina, ale cărei urechi disting pentru prima dată sunetele? Plămâni care se umplu cu aer pentru prima dată. O guriță lipsită până acum de activitate, care caută mâncarea si pe care știe să o găsească din instinct la sânul mamei. Și se aude pe Pământ o voce care nu a mai fost auzită până atunci. Auzi bătăile unei inimi și-ti dai seama că aceasta este inima unui om. A unui pui de om, care te prinde în mânuța lui catifelată și perfectă și care nu vrea să-ți mai dea drumul. E greu să așezi în câteva cuvinte niște sentimente pe care le trăiești pentru prima dată. Și pe care le retrăiești apoi de fiecare dată când ești cu copilul tău.

Despre Dari nu pot să vă spun prea multe, pentru că nu aș face altceva decât să vă spun cât de minunat, cuminte, inteligent, haios și cerșetor de pupici este! Dacă în prima săptămână de după naștere eram hotărâți că nu mai vrem al doilea copil, acum cu siguranță ne-am răzgândit! Ceea ce vă doresc și vouă!

O recomandare pentru cele care se pregătesc să devină mămici: dacă aveți posibilitatea, mergeți să nașteți în străinătate! Noi am avut parte de o experiență extrem de neplăcută în unul din cele mai bune spitale din București. Poate că avem medici buni, dar condițiile sunt deplorabile! Aș avea multe de spus pe tema aceasta, dar nu vreau să stric mesajul acestei postări.

Acestea fiind spuse, vă prezentăm cea mai mare realizare a familiei Ostafi!