Jul 4

Live for the story III

niciun comentariu

Continuăm seria poveștilor frumoase din satul de poveste, Piscu. În caz că ați ratat începutul poveștilor, le puteți vedea aici și aici.

Încercăm să facem o încheiere pe măsură. Să tragem concluzii, să spunem păreri, să povestim sentimente de la fața locului.
Rar ți-e dat să vezi autenticul în stare pură. Atunci când ai parte de asta, simți că ai primit un cadou, un cadou pe care ni l-a dat Canon prin provocarea la care ne-a supus.

Astăzi vedem cum se ard oalele de lut. Oale de lut muncite cu câteva luni înainte de a da foc cuptorului. Vedem cum un olar, pe numele lui Constantin Sotir, unul dintre cei trei olari activi din Piscu, ne-a primit în curtea lui, ne-a arătat cuptorul lui, moștenire de la bunic, ridicat un pic după 1900. Lucrează de mai bine de 50 de ani cu lutul și încă o face cu drag. Ni l-a arătat și noaptea, când a ars pentru câteva ore la temperaturi foarte ridicate oalele, și a doua zi, când le-a scos. Temperaturi de peste 800 de grade Celsius, cu risc pentru fotograful care a stat deasupra cuptorului. Procedeul de scoatere a oalelor mi s-a părut cel puțin interesant: i se scot cărămizile pentru a putea scoate oalele in siguranță. Apoi i se pun la loc, doar el e una din piesele de bază ale olarului.

Cuvintele sunt prea mici pentru a descrie sentimentul de a fi acolo. Norocul nostru e că avem și imagini care să ne susțină spusele. Imagini pe care nu le-ați fi văzut la calitate atât de ridicată fără ajutorul Canon EOS 5D Mark IV. Imagini în mare parte făcute noaptea, cu lumina de la fața locului. Este finalul poveștii Live for the Story pe care ne-a propus-o Canon România. Noi considerăm că e doar un început, frumos, în ceea ce înseamnă fotografie altfel, indiferent de domeniul în care alegi sau ești provocat s-o faci. Fotografia este minunată nu doar pentru că poate fi artistică, inedită, frumoasă, captivantă, ci pentru că poate să te scoată din rutină, poate să-ți arate lucruri, locuri, oameni de care te atașezi iremediabil. Fotografia e o poveste.

Pentru fotografi sau pasionați de fotografie, Canon vă așteaptă cu oferta Cashback, până la sfârșitul lunii iulie.

Vezi - Canon - Live for the story II

Jun 17

Live for the story II

un comentariu

Povestea de azi va fi probabil un picuț mai lungă, pentru că am atâtea de povestit… :) Vă spuneam în ultima postare că am primit o propunere pe cât de interesantă, pe atât de … altfel de pus în practică, de la colaboratorul nostru principal când vine vorba de fotografie, Canon România. Ne-a propus să ieșim din zona noastră de confort, să încercăm un alt tip de fotografie. Așa că am ieșit, și am trecut pentru o zi prin fotojurnalism, documentar, autentic, rustic, patrimoniu și specific românesc.

Am mers într-un mic, curat și frumos sat din Ilfov, unde există o mică, curată și frumoasă școală. Aici, deși se urmează programa clasică de învățământ, copiii primesc un extra foarte mare: învață să olărească, fac linogravră, pot țese și altele pe care noi încă nu le-am aflat. :) Satul este un sat vechi de olari, care din păcate, după anii ’90 și-a pierdut identitatea. Dar ea a fost redescoperită, readusă la suprafață de o familie de bucureșteni, care a ales, vorba lu’ Vama: “ … un vis de lemn și de pământ, stelele pe cer…”. Bucureștenii de care vă povestesc sunt Adriana, istoric de artă și Virgil Scripcariu, sculptor. Ei au redeschis școala satului în propria casă, ei încearcă să ajute alți orășeni, prin liniștea locului și ateliere care de care mai interesante, olăritul rămâne preferatul meu.

E fascinant, pentru mine, să văd cum dintr-o bucată de pământ, un copil poate să facă (cu ajutor momentan) o cană, o ulcică, un castron, o vază, orice. Obiect care apoi se coace într-un cuptor special, iar mai apoi, după ce este copt se pictează (ce imaginație au copiii la capitolul ăsta… :) ) și se mai coace o dată. Ăsta e rezumatul acțiunii, cu scuze dacă am omis ceva. Să dai unui copil mic șansa să învețe un meșteșug… din nou, pentru mine… e un vis. Școala de la Piscu îi pregătește într-un fel frumos și practic pe cei mici pentru viață. Să încerci să faci om adevărat dintr-un copil în 2018… eu nu știu multe locuri din-astea. Să îi înveți pe cei mici că sunt români, că au un trecut important în spate, trecut pe care anii comunismului l-au făcut să pară mai îndepărtat decât e… Sunt români prin moștenirea de la strămoși și trebuie să cunoască patrimoniul, mai mult decât atât, trebuie să-l înțeleagă și să-l aprecieze.

Am fost martori la realizarea unui portret de către sculptorul Virgil Scripcariu, o premieră absolută pentru noi. Altă bucată de fascinare, făcută tot dintr-o bucată de pământ.
Un loc deosebit, încărcare cu viață. Viață vie, dacă-mi permiteți. Prin oameni, prin ceea ce fac oamenii, prin loc în sine.

Provocarea pentru noi a fost mare, de aici și acceptarea ei cu inima deschisă: ce ar fi viața fără provocări? Evenimentele private pe care le fotografiem sunt unice, fiecare cu provocări de povestit, dar să faci cu totul altceva decât ceea ce știi… Nu am fi reușit să ne simțim în largul nostru fără sprijinul lor, Școala de la Piscu. Și nu am fi putut să vă oferim imagini așa cum v-am obișnuit fără spijinul Canon. În orice muncă pe care o depui depinzi de produse, iar atunci când știi că te poți baza pe ISO și dynamic range de la 5d mkIV, că poți să ai luminozitate cu Canon 85mm f1.2 sau 50mm f1.2… nu mai ai stresul luminii în permanență, dacă e soare sau înnorat afară, dacă fotografiile le facem în interior sau în exterior. Sunt micile detalii mari. Alea care fac diferența între amator și profesionist. Iar Canon, cred că v-am mai spus… e un profesionist. :)

Omul cât trăiește învață. Știu expresia asta de când eram cât sunt copiii mei acum, dar niciodată nu am simțit-o ca fiind atât de adevărată la fel ca în ultimii ani. Ani încărcați cu fotografie și cu foarte multe de învățat. Ani plini de provocări interesante… parcă niciuna la fel de interesantă ca cea pe care v-am expus-o astăzi. Să schimbi domeniul e greu, e interesant, e frumos. E ceva ce-ar trebui să facă fiecare dintre noi mai des, indiferent de domeniul de activitate. Să ieși un pic din rutină, să încerci lucruri noi, să cunoști oameni desprinși parcă din poveste… pentru asta mulțumim sincer. Canon, mulțumim pentru provocare!

Pentru cei pasionați de fotografie, Canon are campania Cashback , cu reducere printre altele la body-ul 5d mk4 pe care l-am folosit noi în fotografiile de mai jos.

Pot să trăiești orice poveste, important e să ți-o imaginezi și să crezi în ea!

Vezi - Canon - Live for the story

May 20

Live for the story

un comentariu

Am avut o primăvară ciudată, să nu-i spun urâtă. Primăvara, de regulă, e anotimpul meu preferat. Îmi plac toate florile de primăvară, e cel mai puternic sentiment de a vrea să muncești, să renaști, să te simți verde. Dar… primăvara asta am avut de tras pe partea de sănătate. Tot în primăvară, am primit de la Canon o propunere de proiect care suna foarte bine: fotografii care să te scoată din zona de confort. Pe mine, fotograf de eveniment. Și ne-au scos din zona de confort, ne-au scos și din bolire. :) Primăvara e pe ducă, dar noi venim cu forțe noi, total scoși din zona de confort. Scoși din confort pe partea practică, a fotografiilor. Scoși din confort pe partea psihică, pentru că am avut parte de imortalizare video în timp ce realizam fotografiile. A fi scos din confort e un lucru bun, cel puțin de data asta. :) Revenim curând cu detalii.

liveforthestory

May 14

Nicolae al Romaniei si Alina-Maria Binder – Anunt Cununie

niciun comentariu

Mai devreme sau mai târziu, toate ne visăm prințese. Ne imaginăm un prinț, care să ne fie suflet pereche, să ne țină strâns de mână toată viața. Mă știți prea bine, ne știți prea bine, iubim poveștile. Iubim “și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Dacă nu am fi așa, n-am fi noi. Dacă n-am crede în prințese și-n prinți… cum am mai putea crede în iubire? Iubirea ne ține împreună, iubirea ne face puternici, iubirea ne dă speranță. Săptămâna aceasta a fost o sărbătoare mare pentru români, în special pentru cei care mențin încă aprinsă o făclie către regalitatea românească. Astăzi, pentru noi o să devină o zi și mai importantă, pentru că putem să vă arătăm cât de frumoși sunt împreună Alina și Nicolae al României, cei doi care au făcut pasul din a deveni din doi, unul. Doi oameni. Reali. Normali. Deși cu un spate foarte puternic. Dacă m-aș fi gândit la “spate” 3 secunde în timp ce fotografiam… nu ați fi văzut astăzi poze. Dar… exact asta aș vrea să se transmită mai departe, nu spatele contează, ci omul care e în față. Oamenii pe care vi-i prezentăm sunt doi tineri adorabili, îndrăgostiți și frumoși. Cărora, ocazional… trebuie să li te adresezi cu “ alteța voastră regală…”. Poveștile frumoase devin nemuritoare. L-am iubit pe Rege prin poveștile bunicii, sper ca și nepoții mei să existe și să audă povești cu Prințul. Povestea continuă, România încă mai are de povestit!

Nicolae & Alina - ostafi.ro 1 - blog-Exposure

Jun 14

Denna și Andrei – Nuntă – Palatul Știrbey – București

2 comentarii

Ceea ce urmează să vedeți este o poveste. O poveste care nu are nevoie să fie povestită, imaginile spun de la sine povestea zilei, povestea de dragoste a doi oameni blânzi și frumoși. Spuneam că nu e nevoie de poveste, dar vreau să expim și în cuvinte ceea ce veți vedea mai jos, ceea ce ați văzut acolo cei prezenți, ceea ce am simțit cu toții, ceea ce vor simți cei care vor vedea imaginile și clipul video. Pe partea de video au fost colegii noștri de la BeFabulous. Oameni dragi, implicați, cu care lucrul împreună a fost ușor și frumos.

Cu Denna și Andrei ne-am întâlnit la Mc. Pentru noi, oameni cu copii acasă, McDonald’s e o amintire a zilelor de liceu. Pentru ei, era ceva firesc. Acesta a fost momentul în care am realizat că aveam în fața noastră doi copii, ca și vârstă. Spun copii, în sensul cel mai frumos al cuvântului. Dar erau doi copii maturi, care urmau să-și lege destinele în fața lui Dumnezeu. Eu cred cu tărie că poveșile frumoase și sincere de dragoste încep când ești încă copil. Maturizarea este mai plăcută, mai adevărată, mai… ușor de suportat când ai pe cineva lângă tine. Iar acel cineva, deși a fost dintotdeauna sufletul tău pereche, acum îl simți și mai aproape. Eu vorbesc din experiența proprie, dar am simțit că lângă noi era un cuplu asemănător nouă, o pereche de suflete frumoase, haioase, creative și tinere. Tinerețea e ceva rar zilele astea, observ. Și știți bine că nu mă refer la data de naștere trecută în buletin. Uităm să mai fim tineri la suflet. Iar asta e trist…

Oamenii care urmăresc postările noastre au început să ne certe. Ne-am cam luat vacanță de la postări. Am avut o perioadă grea, foarte aglomerată, mai mult decât am fi putut duce. Dar am trecut într-un final peste, iar acum dorim să începem un nou sezon de postări, avem de recuperat ultimii doi ani. ;) Și am vrut ca nunta Dennei și a lui Andrei să fie cea deschizătoare de drumuri. Nu pentru că a fost o nuntă frumoasă, multe sunt frumoase. Nu pentru că au avut atâtea detalii care te dădeau pe spate, mulți oameni sunt creativi și cu bun gust – Detaliile frumoase au fost atât de bine realizate de Suvenir. Nu pentru că au fost ei și invitații lor frumoși și calzi. Ci pentru că, a fost o nuntă din și cu dragoste. Nu suntem noi mari experți, dar vrând nevrând, de câțiva ani suntem martorii nunților la care mergem. De cele mai multe ori vedem. Dar câteodată, așa cum s-a întâmplat acum, simțim. Să simți… e ceva unic.

Am impresia că am scris mult și încă nu am povestit nimic. Revin la prima idee, nu cred că e nevoie de poveste. Sper doar să simțiți 1% din ce am simțit noi în ziua aceea, pentru a vă face ziua mai frumoasă. Pentru a vă face să credeți că există prinți sau prințese pe cai albi. Pentru a vă face să credeți că dragostea adevărată există și rupe orice obstacole. Pentru a vă face să credeți că Dumnezeu e unul pentru toți, El ne veghează și ne călăuzește pașii.

Tema nunții, pe lângă tema principală, a dragostei, a fost “Lord of the Rings”. Măturiile pentru invitați au fost inele, inele pe care la noi în familie le poartă copiii. Da, încă le mai avem. Multe din mărturiile pe care le aducem acasă ajung la copii. Am impresia că e cea mai bună modalitate prin care aceste lucruri prind viață, prin joacă. Elementele principale din decor au fost în temă, nunațe de verde și maro, elemente care au ajutat ochiul să intre în poveste. Dar cred că asta veți vedea mai bine în cele ce urmează, mesajul care poate ar fi trebuit scris, sau poate ar fi fost oricum înțeles, a fost subliniat. :)

Există o expresie, “viața bate filmul”. S-ar putea face un film frumos, interesant, cu multă emoție, după viețile voastre de până acum, Denna și Andrei. Dar așteptăm și partea a doua și a treia live. Dacă ar fi să aleg un cuvânt care să-i descrie, pe ei ca un suflet, dacă ar fi să aleg un cuvânt care să descrie ziua unirii lor, acela ar fi profund. Noi vă mulțumim sincer pentru ceea ce ne-ați oferit, cu și fără voia voastră. Trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu că ne-am întâlnit. Să fiți sănătoși, să vă iubiți cu fiecare zi mai mult, să venim cu drag la fiecare din botezurile ce vor urma. ;)

Și cu asta închei… deși… tare mi-e greu. O viață mai ca-n filme, o nuntă pe măsură, o ieșire spectaculoasă și romantică din cadrul nunții. Cât de frumos e să pleci primul de la propria nuntă, încojurat de toți oamenii dragi, sub scânteile minunate ale artificiilor copilăriei noastre? E cel mai frumos!

Vezi - Denna si Andrei - Nunta - Palatul Stirbey - Bucuresti

Dec 3

Ioana Șucu și Horia Matei – Nuntă

5 comentarii

Că a fost o nuntă de poveste știe deja toată lumea. E oarecum logic, dacă stai și te gândesti un pic. Pentru că mireasa, Ioana, este o fată de poveste. Pentru că mirele, Horia, este prințul ei. Pentru că au fost amandoi aranjanți ca-n basme. Pentru că tot decorul te ducea cu gândul către povești cu prinți si prințese. Dar ceea ce nu s-a văzut, ci doar s-a simțit, a fost emoția. Emoția unei familii mari și frumoase.

Noi facem fotografie de ceva ani, avem zeci de nunți în fiecare an. Câteodată ne lovim de întrebarea, oarecum firească: “Dar voi nu v-ați plictisit de asta?”. Uite că nu. Pentru că avem de fiecare dată nunți frumoase, cunoaștem oameni de care ne atașăm, ne facem prieteni pe viață. Ioana este un om special pentru noi, am avut numai colaborări frumoase, ea fiind wedding planner. Să facem fotografii la nunta ei a fost emoționant, emoții tari și constructive, pentru că am vrut ca ceea ce vede să-i placă. Și e mai greu să-i dai unui om ce lucrează în domeniu ceva care să-i placă.

Știm că a fost o nuntă mediatizată, cum era și firesc. Deja știe toată lumea ce rochie a purtat Ioana, ce pantofi a avut Horia și ce miros au avut lăcrămioarele. Ceea ce nu știți voi, dragi cititori Ostafi, este că totul a fost normal. O nuntă normală, pentru noi, este o nuntă cu emoții. Că de fapt, asta e nunta până la urmă, un moment mult așteptat, mult organizat, mult gândit. Cred că aproape toate fetele își imaginează din copilărie momentul. Toate mamele se gândesc, un pic neliniștite, la momentul în care copiii lor vor intra în propria familie. Toate bunicile speră că își vor vedea nepoții la casa lor. Și când ai trei generații de oameni emoționați, e firesc că tot evenimentul va fi unul cu emoție. O emoție deosebită, care ne atrage an de an și care ne face să-i mulțumim Celui de Sus că ne-a dat o meserie așa frumoasă.

Viitoare prințese, viitori prinți, puteți viziona mai jos momente dintr-o zi de poveste. Acum așteptăm cu nerăbdare ca Ioana și Horia să ajungă regi, să facă loc unor prinți și prințese cu pampersi. ;)

Vezi - Ioana Sucu si Horia Matei - Nunta

Jan 30

Essy și Eli – Nuntă – Graz – Austria

33 comentarii

ANDY: Vorbeam cu Essy după nuntă și îi spuneam că nu am ce să scriu aici, în textul de introducere. O să spun WOOOW!!! și atât. :) M-am răzgândit în ceea ce privește “și atât.”. Deși nici toate cuvintele din lume nu ar putea exprima ce zi minunată a fost ziua nunții lor sau și mai mult, ce oameni minunați sunt ei. Aș încerca să vă fac un rezumat al trăsăturilor lor de caracter, dar o să ziceți că vă descriu un cuplu perfect. O să vă povestesc mai bine ce am văzut acolo, iar voi trageți mai departe concluziile. Îi invidiez sincer pentru prietenii pe care îi au, pentru că sunt mulți la număr și știu să se ajute între ei atunci când e nevoie. Au amenajat totul singuri, Essy și Eli ajutați de prieteni. Ei, câți dintre noi am putea să facem asta în câteva ore? Și cu asta am încheiat descrierea lor, pentru că oricine știe că numai oamenii frumoși sufletește atrag atâția prieteni.

O să vedeți mai jos aranjamente peste aranjamente, unul mai frumos, mai ingenios și mai de efect ca celălalt. Ca de fiecare dată, simplitatea este întotdeauna perfectă, elegantă și imposibil de egalat. Care ar fi reacția voastră dacă vi s-ar propune un buchet din flori artificiale? Prima reacție a lui Mădă când i-am spus, a fost că o duc cu gândul la comunism. :) Dar de când a văzut buchetul lui Essy, a devenit fanul numărul unu. :) Felicitări multe creatoarei!

Când vezi atâtea lucruri care te încântă, parcă te pierzi în fericire. O nuntă perfectă, mai mult de atât nu cred că pot spune. Până și barul de fructe a fost delicios de frumos! Atâtea detalii și detalii care ne-au încântat privirile. Și deși nu-i același lucru ca realitatea, sper să vi le încânte și vouă acum, prin intermediul fotografiilor.

Până și hotelul la care am stat a fost perfect. Nu mă refer la cum era făcut patul sau cum era aranjată mobila. Mă refer la geamurile minunate și la lumina care intra exact ca-n filmele bune. Să recapitulăm: oameni perfecți, prieteni mulți și perfecți, aranjamente și multe detalii perfecte. Mda… putem concluziona că a fost o nuntă perfectă. Îmi dau seama că n-am spus nimic de rochia perfectă, și e păcat, că doar a fost cireașa de pe tort, o cireașă cum numai Vera Wang știe să facă. :)

Mereu mi-e teamă de faptul că aș putea plictisi cu textul, așa că mă opresc aici, deși aș mai avea de povestit. Vă las să vă reamintiți ziua aceea sau să încercați să vă imaginați cum a fost. :)

 

Aug 22

Mădă & Narcis – La nunta lor – Buftea

un comentariu

Astăzi o să vorbim mult de … doi. De ei doi, de ani doi, de douăzeci și doi. Acum doi ani am cunoscut niște oameni deosebiți. Trăim într-o lume superficială, unde prietenia adevărată o vezi rar sau deloc. Așa că te atașezi de oameni veseli, înconjurați de iubire de la prieteni, de la familie, de la părinți adevărați sau spirituali. Când au trecut doi ani? Nu știu când, dar important e că se văd roadele. Și la ei s-au văzut repede, au deja un suflețel mic de iubit, iar acum, pentru a respecta doi- ul de mai sus, trebuie să meargă mai departe. ;)

E greu să povestești o nuntă de acum doi ani. Aș putea să n-o fac, că doar suntem fotografi, nu povestitori. Dar e nevoie și de poveste. Povestea întregește experiența. Așa că, dragii noștri, purcedem. Mădă și Narcis sunt doi. Doi oameni deosebiți, fiecare în felul său. Unul te iubește, altul te înjură. :) Nu știu cum sunteți voi, dar eu am o sensibilitate pentru oamenii cu același nume ca al meu. Mda… poate părea o prostie, dar întotdeauna m-am atașat instant de Mădă. Iar când Mădă a mea a folosit diminutiv la diminutiv, respectiv Măduța, m-a terminat total. Și uite așa a început povestea noastră. :) Doar glumesc, o să vă povestesc povestea lor. E vorba de ei… doi.

Ei doi sunt doi copii. Iar ăsta e unul din cele mai minunate complimente ale vieții. Să poți să rămâi copil. Să ai sinceritate, iubire de dat, un pic de inocență atunci când trebuie. Copiii știu să iubească. Și doi copii care se iubesc, se vor iubi toată viața. Pentru că ei cresc împreună, învață împreună, trăiesc împreună. E dar de la Dumnezeu, să-ți întâlnești sufletul pereche când ești încă copil. Cel puțin pentru mine, așa a fost.

Poate o să vă lăsați impresionați de detaliile materiale pe care o să le vedeți. Au fost multe și frumoase, pentru că a avut cine să se ocupe de ele, la superlativ, Ioana Șucu. Dar v-aș ruga să treceți repede prin ele și să vedeți ceea ce contează cu adevărat. Un zâmbet de copil. Asta e mereu pe fața lui Mădă. Ea e fericită, ea și-a trăit ziua, ea e frumoasă și iubită. De el. El vrea să pară un dur, dar în ziua nunții nu i-a ieșit. Pentru că asta se întâmplă, când sunt doi oameni care se iubesc și vor să facă ceva memorabil. Apar și emoțiile, alea constructive, bineînțeles, și atât de frumos vizibile. Nu au avut ei cine știe ce ședință, dar au avut un prim dans ce a impresionat. Prin coregrafie, prin decor, prin … emoție.

Și uite așa, vine momentul să facem o dedicație specială. Nu e fără număr, e cu număr: doi. Sperăm să fiți de două ori mai fericiți, mai iubiți, mai împliniți, mai sănătoși, decât ați fost acum doi ani. Aveți toate șansele să ni se împlinească urarea, pentru că sunteți doi oameni cu loc aparte în sufletele multor oameni, inclusiv în ale noastre. La mulți ani împreună, Mădă și Narcis!

Vezi - Mada & Narcis - Nunta - ostafi.ro